O plimbare sub clar de luna

Ma plimbam singura pe o alee necunoscuta de mine pana atunci, indreptandu-ma spre... nicaieri. Mergand, vad in departare o lumina puternica, care-ti orbea privirea. Continui sa merg si ajung in fata unui lac. Era fascinant. Lacul se intindea pe o parte cat mai mare, avand o apa limpede, in care te puteai oglindi de cate ori doreai. Era absolut fascinant. M-am privit in apa si am inceput sa rad. De ce? Nu stiu, de mine insumi. Era o liniste prea apasatoare. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, sa vad pe cineva... si simtind asta am inceput sa privesc peste tot, sperand ca o sa gasesc ceva interesant. Dar nu... vazand asta, scot telefonul din buzunarul mic si stramt si incep sa butonez. Il duc la ureche si in acel moment aud... robotul.
" Ah ce ghinion!" imi spun dezamagita in gand.
Am continuat sa merg pe malul lacului, pana la un moment dat cand...